Aşa cum din punct de vedere funcţional,
anatomic sunt ceea ce mănânc, şi din punct de vedere psihologic sunt ceea ce
gândesc. Gandirea pozitivă este promovată de toate teoriile care au ca obiect
fiinţa umană, fie ele de natură religioasă,
psihologică, filosofica, parapsihologică. Dar nu este suficient să gândesc ci
trebuie ca toată fiinţa mea să simtă ceea ce gândesc ca fiind intim al ei.
Găsiţi nenumărate fraze miraculoase (mantre) care repetate îndeajuns pot deveni
ale noastre, dar simpla repetiţie nu este suficientă. A repeta suficient de des
şi consecvent: sunt destept, sunt frumos, sunt sănătos, sunt bogat, nu ne
asigură implicit toate acestea, doar daca schimbă ceva în modul meu de acţiune,
deci mi le însuşesc şi astfel încep să citesc pentru a deveni deştept, încep să
mă îngrijesc pentru a fi frumos, încep să fac sport, să renunţ la vicii şi să
mănânc corect pentru a deveni sănătos, şi îmi folosesc toate abilităţile pentru
a deveni bogat, abia atunci mantrele încep să funcţioneze prin mine pentru
mine.
Nu
este suficient să împrumut mimetic din exterior modele de succes trebuie să-mi
dau răgaz interiorului meu profund să iasă la iveală cu dorinţele şi puţintele
lui. Cred cu tarie că fiecare individ are un moment suprem al destinului şi
mulţi îl irosim încercând să fim altceva şi mai ales ignorându-ne sinele.
Pentru a reuşi este imperios necesar să-mi doresc, dar este departe de a fi
suficient. O data instalată dorinţa, pentru a o materialize, trebuie să-mi
identific şi mobilizez toate calităţile necesare îndeplinirii ei. Acesta este
un demers complicat mai ales pentru cei care nu au exerciţiul auto-analizei şi
din păcăte tot mai mulţi dintre noi se pierd în agitaţia vieţii cotidiene şi
uită să discute cu ei înşişi.
Marea
noastra majoritate petrecem mai mult timp pentru a-i analiza pe alţii decât pe
noi înşine. Analizăm cu interes succesul şi eşecul celuilalt, dar pe ale
noastre le luăm ca atare. Inţeleptul învaţă din greşeli -fie ale sale fie ale
celorlalţi- spune o vorbă de duh, astăzi suntem mai tentaţi să copiem modele de
succes, dar succesul nu este universal ci individual şi contextual, şi tocmai
de aceea a copia modele de succes chiar dacă nu este fundamental greşit se
dovedeşte a fi ineficient de cele mai multe ori.
Spuneam
că a avea succes ne implică atât pe noi, prin calităţile şi abilităţile noastre
cât şi pe ceilalţi. El este un amestec de carismă şi abilităţi individuale
manifestate în momente oportune. Succesul presupune o ignorare a limitelor
proprii şi nu am ales întamplator verbul a ignora ci am făcut-o gândindu-mă la
oamenii de succes pe care îi cunosc şi care nu sunt nici mai instruiţi, nici
mai inteligenţi decât alţi oameni pe care-i ştiu şi care nu au acelaşi succes.
Am observat că cei din urmă aleg constant să se autolimiteze, pierd bătălia înainte
de a o începe pentru că se consideră incapabili, ceilalţi nu-şi impun limite,
insistă şi reuşesc.
Tind
să repet obsesiv că noi suntem măsura lucrurilor, în mine stă reuşita şi
eşecul, eu aleg ce este bun şi ce este rău în mine, ce voi cenzura sau exterioriza,
ce anume din mine voi prezenta celorlalţi ca fiind EU într-un anumit context.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu